DAT1, daturi, s. n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da2. (Sursa: DEX '98 )

DAT2 ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaștere. 2) reg. Forță supranaturală despre care se crede că determină desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da (Sursa: NODEX )

!iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului (Sursa: DOOM 2 )

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică. (Sursa: Sinonime )

IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâștei. (Sursa: Sinonime )

dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi (Sursa: Ortografic )

dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raționament, soartă) s. n. (Sursa: Ortografic )

iárba-dátului-și-a-fáptului s. f. (Sursa: Ortografic )

1) dat n., pl. urĭ. Acțiunea de a da: datu cărților de joc. Rar. Datină: așa e datu nostru. (Sursa: Scriban )

FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2. (Sursa: DE )