|
DATORÍ vb. IV. v. datora. (Sursa: DEX '98 )
datorésc v. tr. (d. dator). Îs dator: a datori un franc la pitar saŭ pitaruluĭ. Îs obligat: datorim patriiĭ viața. – Și datorez (ca îndatorez). (Sursa: Scriban )
| dator adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dator | datorul | datoare | datoarea | | plural | datori | datorii | datoare | datoarele | | genitiv-dativ | singular | dator | datorului | datoare | datoarei | | plural | datori | datorilor | datoare | datoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | datori verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) datori | datorire | datorit | datorind | singular | plural | | datorește | datoriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | datoresc | (să) datoresc | datoream | datorii | datorisem | | a II-a (tu) | datorești | (să) datorești | datoreai | datoriși | datoriseși | | a III-a (el, ea) | datorește | (să) datorească | datorea | datori | datorise | | plural | I (noi) | datorim | (să) datorim | datoream | datorirăm | datoriserăm, datorisem* | | a II-a (voi) | datoriți | (să) datoriți | datoreați | datorirăți | datoriserăți, datoriseți* | | a III-a (ei, ele) | datoresc | (să) datorească | datoreau | datoriră | datoriseră | * Formă nerecomandată |