|
DEȘCHÍS, -Ă adj. v. deschis. (Sursa: DEX '98 )
| deșchide verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) deșchide | deșchidere | deșchis | deșchizând | singular | plural | | deșchide | deșchideți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | deșchid, deșchiz | (să) deșchid, deșchiz | deșchideam | deșchisei | deșchisesem | | a II-a (tu) | deșchizi | (să) deșchizi | deșchideai | deșchiseși | deșchiseseși | | a III-a (el, ea) | deșchide | (să) deșchidă, deșchiză | deșchidea | deșchise | deșchisese | | plural | I (noi) | deșchidem | (să) deșchidem | deșchideam | deșchiserăm | deșchiseserăm, deșchisesem* | | a II-a (voi) | deșchideți | (să) deșchideți | deșchideați | deșchiserăți | deșchiseserăți, deșchiseseți* | | a III-a (ei, ele) | deșchid | (să) deșchidă, deșchiză | deșchideau | deșchiseră | deșchiseseră | * Formă nerecomandată | deșchis adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | deșchis | deșchisul | deșchisă | deșchisa | | plural | deșchiși | deșchișii | deșchise | deșchisele | | genitiv-dativ | singular | deșchis | deșchisului | deșchise | deșchisei | | plural | deșchiși | deșchișilor | deșchise | deșchiselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |