DEBRANȘÁ vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débran-cher) (Sursa: MDN )
debranșá vb. → branșa (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
debranșa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debranșa debranșare debranșat debranșând singular plural
debranșează debranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debranșez (să) debranșez debranșam debranșai debranșasem
a II-a (tu) debranșezi (să) debranșezi debranșai debranșași debranșaseși
a III-a (el, ea) debranșează (să) debranșeze debranșa debranșă debranșase
plural I (noi) debranșăm (să) debranșăm debranșam debranșarăm debranșaserăm, debranșasem*
a II-a (voi) debranșați (să) debranșați debranșați debranșarăți debranșaserăți, debranșaseți*
a III-a (ei, ele) debranșează (să) debranșeze debranșau debranșară debranșaseră
* Formă nerecomandată