DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer. (Sursa: DEX '98 )
A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer (Sursa: NODEX )
DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer]. (Sursa: DN )
DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer) (Sursa: MDN )
DECALCÁ vb. v. calchia. (Sursa: Sinonime )
decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
decalca (1 decalchez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decalca decalcare decalcat decalcând singular plural
decalchează decalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decalchez (să) decalchez decalcam decalcai decalcasem
a II-a (tu) decalchezi (să) decalchezi decalcai decalcași decalcaseși
a III-a (el, ea) decalchează (să) decalcheze decalca decalcă decalcase
plural I (noi) decalcăm (să) decalcăm decalcam decalcarăm decalcaserăm, decalcasem*
a II-a (voi) decalcați (să) decalcați decalcați decalcarăți decalcaserăți, decalcaseți*
a III-a (ei, ele) decalchează (să) decalcheze decalcau decalcară decalcaseră
* Formă nerecomandată