DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – V. declina. (Sursa: DEX '98 )

DECLINÁRE ~ări f. gram. 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol după cazuri și numere. 2) Clasă de substantive care se declină după același model. [G.-D. declinării] /v. a declina (Sursa: NODEX )

DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina]. (Sursa: DN )

DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) (Sursa: MDN )

DECLINÁRE s. (GRAM.) declinație, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.) (Sursa: Sinonime )

declináre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. declinării; pl. declinări (Sursa: Ortografic )

declinațiúne f. (lat. declinátio, -ónis). Gram. Șir de forme numite cazurĭ pin care trec, în unele limbĭ, cuvintele declinabile. Astr. Depărtarea uneĭ stele de ecŭatoru ceresc. Unghi pe care-l face acu magnetic la est orĭ la vest în raport cu meridiana. – Și -ație și (în gram.) maĭ des -áre. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
declina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declina declinare declinat declinând singular plural
decli declinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declin (să) declin declinam declinai declinasem
a II-a (tu) declini (să) declini declinai declinași declinaseși
a III-a (el, ea) decli (să) decline declina declină declinase
plural I (noi) declinăm (să) declinăm declinam declinarăm declinaserăm, declinasem*
a II-a (voi) declinați (să) declinați declinați declinarăți declinaserăți, declinaseți*
a III-a (ei, ele) decli (să) decline declinau declina declinaseră
* Formă nerecomandată

declinare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declinare declinarea
plural declinări declinările
genitiv-dativ singular declinări declinării
plural declinări declinărilor
vocativ singular declinare, declinareo
plural declinărilor