« Back
DECONSPIRÁRE, deconspirări, s. f. Faptul de a (se) deconspira. – V. deconspira. (Sursa: DEX '98 )
DECONSPIRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deconspira. [< deconspira]. (Sursa: DN )
DECONSPIRÁRE s. v. destăinuire. (Sursa: Sinonime )
deconspiráre s. f., pl. deconspirări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
deconspira   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconspira deconspirare deconspirat deconspirând singular plural
deconspiră deconspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconspir (să) deconspir deconspiram deconspirai deconspirasem
a II-a (tu) deconspiri (să) deconspiri deconspirai deconspirași deconspiraseși
a III-a (el, ea) deconspiră (să) deconspire deconspira deconspiră deconspirase
plural I (noi) deconspirăm (să) deconspirăm deconspiram deconspirarăm deconspiraserăm, deconspirasem*
a II-a (voi) deconspirați (să) deconspirați deconspirați deconspirarăți deconspiraserăți, deconspiraseți*
a III-a (ei, ele) deconspiră (să) deconspire deconspirau deconspirară deconspiraseră
* Formă nerecomandată

deconspirare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconspirare deconspirarea
plural deconspirări deconspirările
genitiv-dativ singular deconspirări deconspirării
plural deconspirări deconspirărilor
vocativ singular deconspirare, deconspirareo
plural deconspirărilor