|
DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. – V. deconspira. (Sursa: DEX '98 )
| deconspira verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) deconspira | deconspirare | deconspirat | deconspirând | singular | plural | | deconspiră | deconspirați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | deconspir | (să) deconspir | deconspiram | deconspirai | deconspirasem | | a II-a (tu) | deconspiri | (să) deconspiri | deconspirai | deconspirași | deconspiraseși | | a III-a (el, ea) | deconspiră | (să) deconspire | deconspira | deconspiră | deconspirase | | plural | I (noi) | deconspirăm | (să) deconspirăm | deconspiram | deconspirarăm | deconspiraserăm, deconspirasem* | | a II-a (voi) | deconspirați | (să) deconspirați | deconspirați | deconspirarăți | deconspiraserăți, deconspiraseți* | | a III-a (ei, ele) | deconspiră | (să) deconspire | deconspirau | deconspirară | deconspiraseră | * Formă nerecomandată | deconspirat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | deconspirat | deconspiratul | deconspirată | deconspirata | | plural | deconspirați | deconspirații | deconspirate | deconspiratele | | genitiv-dativ | singular | deconspirat | deconspiratului | deconspirate | deconspiratei | | plural | deconspirați | deconspiraților | deconspirate | deconspiratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |