DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare. (Sursa: DEX '98 )

A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare (Sursa: NODEX )

A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare (Sursa: NODEX )

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare]. (Sursa: DN )

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare) (Sursa: MDN )

DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența ...) 7. v. denatura. (Sursa: Sinonime )

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză (Sursa: Ortografic )