Actualizat conform DOOM3
Caută: |
DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare. (Sursa: DEX '98 ) A DEFĂIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi. [Sil. -făi-ma] /<lat. difamiare (Sursa: NODEX ) DEFĂIMÁ vb. v. calomnia. (Sursa: Sinonime ) DEFĂIMÁ vb. v. desconsidera, disprețui, nesocoti. (Sursa: Sinonime ) A defăima ≠ a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera (Sursa: Antonime ) defăimá vb. (sil. -făi-), ind. prez. 1 sg. defăiméz, 3 sg. și pl. defaimeáză (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată |