DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus. (Sursa: DEX '98 )

DELEGÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis. 2) Reprezentant al unei organizații politice sau obștești la o întrunire. /v. a delega (Sursa: NODEX )

DELEGÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat.t. delegatus]. (Sursa: DN )

DELEGÁT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus) (Sursa: MDN )

DELEGÁT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mânat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) (Sursa: Sinonime )

delegát s. m., pl. delegáți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
delega   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) delega delegare delegat delegând singular plural
delea delegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deleg (să) deleg delegam delegai delegasem
a II-a (tu) delegi (să) delegi delegai delegași delegaseși
a III-a (el, ea) delea (să) delege delega delegă delegase
plural I (noi) delegăm (să) delegăm delegam delegarăm delegaserăm, delegasem*
a II-a (voi) delegați (să) delegați delegați delegarăți delegaserăți, delegaseți*
a III-a (ei, ele) delea (să) delege delegau delega delegaseră
* Formă nerecomandată

delegat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delegat delegatul delega delegata
plural delegați delegații delegate delegatele
genitiv-dativ singular delegat delegatului delegate delegatei
plural delegați delegaților delegate delegatelor
vocativ singular
plural