DELICATÉȚE, delicateți, s. f. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. [Var.: delicatéță s. f.] – Din fr. délicatesse. (Sursa: DEX '98 )

DELICATÉȚE f. 1) Caracter delicat; finețe. 2) Atitudine delicată, binevoitoare. 3) Comportare reținută și plină de tact; discreție. [Art. delicatețea; G.-D. delicateței] /<fr. délicatesse (Sursa: NODEX )

DELICATÉȚE s.f. Finețe, gingășie; discreție. [Var. delicateță s.f. / cf. fr. délicatesse, it. delicatezza]. (Sursa: DN )

DELICATÉȚE s. f. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie. (< it. delicatezza, fr. délicatesse) (Sursa: MDN )

DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.) (Sursa: Sinonime )

Delicatețe ≠ brutalitate, indelicatețe, vulgaritate (Sursa: Antonime )

delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți (Sursa: Ortografic )

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. (Sursa: DEX '98 )

DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe. (Sursa: DN )

Declinări/Conjugări
delicateță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delicateță delicateța
plural delicatețe delicatețele
genitiv-dativ singular delicatețe delicateței
plural delicatețe delicatețelor
vocativ singular delicateță, delicatețo
plural delicatețelor

delicatețe   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delicatețe delicatețea
plural delicateți delicatețile
genitiv-dativ singular delicateți delicateții
plural delicateți delicateților
vocativ singular delicatețe, delicatețeo
plural delicateților