demagógă s. f., g.-d. art. demagógei; pl. demagóge (Sursa: Ortografic )

DEMAGÓG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din fr. démagogue. (Sursa: DEX '98 )

DEMAGÓG ~gi m. Persoană care folosește demagogia; om care face demagogie. /<fr. démagogue (Sursa: NODEX )

DEMAGÓG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr. démagogue, cf. it. demagogo, gr. demagogos < demos – popor, agogos – care conduce]. (Sursa: DN )

DEMAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice. 2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. (< fr. démagogue) (Sursa: MDN )

demagóg s. m., pl. demagógi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
demagog   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demagog demagogul demago demagoga
plural demagogi demagogii demagoge demagogele
genitiv-dativ singular demagog demagogului demagoge demagogei
plural demagogi demagogilor demagoge demagogelor
vocativ singular
plural