|
DEMÂNCÁRE s. f. Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare. (Sursa: DEX '98 )
DEMÂNCÁRE f. pop. Ceea ce servește la alimentarea unui organism viu; hrană; nutriment. /de + mâncare (Sursa: NODEX )
DEMÂNCÁRE s. v. aliment, hrană, mâncare. (Sursa: Sinonime )
demâncáre (mâncare) s. f. (Sursa: Ortografic )
| demâncare (pl. -căruri) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | demâncare | demâncarea | | plural | demâncăruri | demâncărurile | | genitiv-dativ | singular | demâncări | demâncării | | plural | demâncăruri | demâncărurilor | | vocativ | singular | demâncare, demâncareo | | plural | demâncărurilor | | demâncare (pl. -cări) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | demâncare | demâncarea | | plural | demâncări | demâncările | | genitiv-dativ | singular | demâncări | demâncării | | plural | demâncări | demâncărilor | | vocativ | singular | demâncare, demâncareo | | plural | demâncărilor |
|