DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe. (Sursa: DEX '98 )
DEPĂRTÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. v. spația. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se îndepărta, v. înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate. (Sursa: Sinonime )
depărtá vb., ind. prez. 1 sg. depărtéz, 3 sg. și pl. depărteáză (Sursa: Ortografic )
A (se) depărta ≠ a (se) apropia (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
depărta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depărta depărtare depărtat depărtând singular plural
depărtează depărtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depărtez (să) depărtez depărtam depărtai depărtasem
a II-a (tu) depărtezi (să) depărtezi depărtai depărtași depărtaseși
a III-a (el, ea) depărtează (să) depărteze depărta depărtă depărtase
plural I (noi) depărtăm (să) depărtăm depărtam depărtarăm depărtaserăm, depărtasem*
a II-a (voi) depărtați (să) depărtați depărtați depărtarăți depărtaserăți, depărtaseți*
a III-a (ei, ele) depărtează (să) depărteze depărtau depărtară depărtaseră
* Formă nerecomandată