|
DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare]. (Sursa: DN )
DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare) (Sursa: MDN )
DERIVÁ vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvântul „înflori” ~ din substantivul „floare”.) (Sursa: Sinonime )
| deriva (1 deriv) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) deriva | derivare | derivat | derivând | singular | plural | | derivă | derivați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | deriv | (să) deriv | derivam | derivai | derivasem | | a II-a (tu) | derivi | (să) derivi | derivai | derivași | derivaseși | | a III-a (el, ea) | derivă | (să) derive | deriva | derivă | derivase | | plural | I (noi) | derivăm | (să) derivăm | derivam | derivarăm | derivaserăm, derivasem* | | a II-a (voi) | derivați | (să) derivați | derivați | derivarăți | derivaserăți, derivaseți* | | a III-a (ei, ele) | derivă | (să) derive | derivau | derivară | derivaseră | * Formă nerecomandată | deriva (1 derivez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) deriva | derivare | derivat | derivând | singular | plural | | derivează | derivați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | derivez | (să) derivez | derivam | derivai | derivasem | | a II-a (tu) | derivezi | (să) derivezi | derivai | derivași | derivaseși | | a III-a (el, ea) | derivează | (să) deriveze | deriva | derivă | derivase | | plural | I (noi) | derivăm | (să) derivăm | derivam | derivarăm | derivaserăm, derivasem* | | a II-a (voi) | derivați | (să) derivați | derivați | derivarăți | derivaserăți, derivaseți* | | a III-a (ei, ele) | derivează | (să) deriveze | derivau | derivară | derivaseră | * Formă nerecomandată | derivă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | derivă | deriva | | plural | derive | derivele | | genitiv-dativ | singular | derive | derivei | | plural | derive | derivelor | | vocativ | singular | derivă, derivo | | plural | derivelor | |