DEROBÁ, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober. (Sursa: DEX '98 )

A SE DEROBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre cai) A-și schimba brusc direcția impusă de călăreț din cauza unui obstacol apărut ce nu-l poate trece; a se întoarce în loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober (Sursa: NODEX )

DEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. [< fr. dérober]. (Sursa: DN )

DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se m**a, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober) (Sursa: MDN )

derobá vb., ind. prez. 1 sg. derobéz, 3 sg. și pl. derobeáză (Sursa: Ortografic )