DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare. (Sursa: DEX '98 )
A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod excepțional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare (Sursa: NODEX )
DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare]. (Sursa: DN )
DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare) (Sursa: MDN )
derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg. și pl. derógă; conj. prez. 3 sg. și pl. deróge (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
deroga   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deroga derogare derogat derogând singular plural
derogă derogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derog (să) derog derogam derogai derogasem
a II-a (tu) derogi (să) derogi derogai derogași derogaseși
a III-a (el, ea) derogă (să) deroge deroga derogă derogase
plural I (noi) derogăm (să) derogăm derogam derogarăm derogaserăm, derogasem*
a II-a (voi) derogați (să) derogați derogați derogarăți derogaserăți, derogaseți*
a III-a (ei, ele) derogă (să) deroge derogau derogară derogaseră
* Formă nerecomandată