deschizătoáre s. f., pl. deschizători (Sursa: DMLR )
deschizătoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | deschizătoare | deschizătoarea | plural | deschizători | deschizătorile | genitiv-dativ | singular | deschizători | deschizătorii | plural | deschizători | deschizătorilor | vocativ | singular | deschizătoare, deschizătoareo | plural | deschizătorilor | deschizător substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | deschizător | deschizătorul | deschizătoare | deschizătoarea | plural | deschizători | deschizătorii | deschizătoare | deschizătoarele | genitiv-dativ | singular | deschizător | deschizătorului | deschizătoare | deschizătoarei | plural | deschizători | deschizătorilor | deschizătoare | deschizătoarelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|