DESCLEȘTÁ, descleștéz, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des1- + [în]cleșta. (Sursa: DEX '98 )
descleștá vb., ind. prez. 1 sg. descleștéz, 3 sg. și pl. descleșteáză (Sursa: Ortografic )
A DESCLEȘTÁ ~éz tranz. A face să se descleșteze. /des- + a [în]cleșta (Sursa: NODEX )
A SE DESCLEȘTÁ se ~eáză intranz. A se desface desprinzându-se dintr-o strânsoare. /des- + a [în]cleșta (Sursa: NODEX )
A descleșta ≠ a încleșta (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descleșta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descleșta descleștare descleștat descleștând singular plural
descleștează descleștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descleștez (să) descleștez descleștam descleștai descleștasem
a II-a (tu) descleștezi (să) descleștezi descleștai descleștași descleștaseși
a III-a (el, ea) descleștează (să) descleșteze descleșta descleștă descleștase
plural I (noi) descleștăm (să) descleștăm descleștam descleștarăm descleștaserăm, descleștasem*
a II-a (voi) descleștați (să) descleștați descleștați descleștarăți descleștaserăți, descleștaseți*
a III-a (ei, ele) descleștează (să) descleșteze descleștau descleștară descleștaseră
* Formă nerecomandată