« Back
DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fară coajă. – V. descoji. (Sursa: DEX '98 )
DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.) (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
descoji   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descoji descojire descojit descojind singular plural
descojește descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descojesc (să) descojesc descojeam descojii descojisem
a II-a (tu) descojești (să) descojești descojeai descojiși descojiseși
a III-a (el, ea) descojește (să) descojească descojea descoji descojise
plural I (noi) descojim (să) descojim descojeam descojirăm descojiserăm, descojisem*
a II-a (voi) descojiți (să) descojiți descojeați descojirăți descojiserăți, descojiseți*
a III-a (ei, ele) descojesc (să) descojească descojeau descojiră descojiseră
* Formă nerecomandată

descojit (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descojit descojitul descojită descojita
plural descojiți descojiții descojite descojitele
genitiv-dativ singular descojit descojitului descojite descojitei
plural descojiți descojiților descojite descojitelor
vocativ singular — —
plural — —

descojit (fapt; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descojit descojitul
plural descojituri descojiturile
genitiv-dativ singular descojit descojitului
plural descojituri descojiturilor
vocativ singular —
plural —