DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des1- + [în]colăci. (Sursa: DEX '98 )
DESCOLĂCÍ vb. (pop.) a (se) descolătăci. (Sursa: Sinonime )
descolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descolăceáscă (Sursa: Ortografic )
A DESCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se descolăcească. /des- + a [în]colăci (Sursa: NODEX )
A SE DESCOLĂCÍ se ~éște intranz. A se desface din jurul unui obiect. /des- + a [în]colăci (Sursa: NODEX )
A (se) descolăci ≠ a (se) încolăci (Sursa: Antonime )
A se descolăci ≠ a se încolăci (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descolăci   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descolăci descolăcire descolăcit descolăcind singular plural
descolăcește descolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descolăcesc (să) descolăcesc descolăceam descolăcii descolăcisem
a II-a (tu) descolăcești (să) descolăcești descolăceai descolăciși descolăciseși
a III-a (el, ea) descolăcește (să) descolăcească descolăcea descolăci descolăcise
plural I (noi) descolăcim (să) descolăcim descolăceam descolăcirăm descolăciserăm, descolăcisem*
a II-a (voi) descolăciți (să) descolăciți descolăceați descolăcirăți descolăciserăți, descolăciseți*
a III-a (ei, ele) descolăcesc (să) descolăcească descolăceau descolăciră descolăciseră
* Formă nerecomandată