DESCĂRNÁ, descărnéz, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner). (Sursa: DEX '98 )
DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză (Sursa: Ortografic )
A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne (Sursa: NODEX )
A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
descărna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descărna descărnare descărnat descărnând singular plural
descărnează descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descărnez (să) descărnez descărnam descărnai descărnasem
a II-a (tu) descărnezi (să) descărnezi descărnai descărnași descărnaseși
a III-a (el, ea) descărnează (să) descărneze descărna descărnă descărnase
plural I (noi) descărnăm (să) descărnăm descărnam descărnarăm descărnaserăm, descărnasem*
a II-a (voi) descărnați (să) descărnați descărnați descărnarăți descărnaserăți, descărnaseți*
a III-a (ei, ele) descărnează (să) descărneze descărnau descărnară descărnaseră
* Formă nerecomandată