DESCĂTUȘÁ, descătușéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă. (Sursa: DEX '98 )
DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.) (Sursa: Sinonime )
DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera. (Sursa: Sinonime )
descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând (Sursa: Ortografic )
A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă (Sursa: NODEX )
A descătușa ≠ a încătușa (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descătușa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descătușa descătușare descătușat descătușând singular plural
descătușează descătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descătușez (să) descătușez descătușam descătușai descătușasem
a II-a (tu) descătușezi (să) descătușezi descătușai descătușași descătușaseși
a III-a (el, ea) descătușează (să) descătușeze descătușa descătușă descătușase
plural I (noi) descătușăm (să) descătușăm descătușam descătușarăm descătușaserăm, descătușasem*
a II-a (voi) descătușați (să) descătușați descătușați descătușarăți descătușaserăți, descătușaseți*
a III-a (ei, ele) descătușează (să) descătușeze descătușau descătușară descătușaseră
* Formă nerecomandată