|
DESFIINȚÁRE, desființări, s. f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare. – V. desființa. (Sursa: DEX '98 )
DESFIINȚÁRE s.f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; distrugere, nimicire. [< desființa]. (Sursa: DN )
DESFIINȚÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anu-lare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricții de circu-lație.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare. (Sursa: Sinonime )
Desființare ≠ înființare (Sursa: Antonime )
desființáre s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. desființării; pl. desființări (Sursa: Ortografic )
| desființa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) desființa | desființare | desființat | desființând | singular | plural | | desființează | desființați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | desființez | (să) desființez | desființam | desființai | desființasem | | a II-a (tu) | desființezi | (să) desființezi | desființai | desființași | desființaseși | | a III-a (el, ea) | desființează | (să) desființeze | desființa | desființă | desființase | | plural | I (noi) | desființăm | (să) desființăm | desființam | desființarăm | desființaserăm, desființasem* | | a II-a (voi) | desființați | (să) desființați | desființați | desființarăți | desființaserăți, desființaseți* | | a III-a (ei, ele) | desființează | (să) desființeze | desființau | desființară | desființaseră | * Formă nerecomandată | desființare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | desființare | desființarea | | plural | desființări | desființările | | genitiv-dativ | singular | desființări | desființării | | plural | desființări | desființărilor | | vocativ | singular | desființare, desființareo | | plural | desființărilor | |