|
DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distras, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa. (Sursa: DEX '98 )
DESFIINȚÁT adj. (JUR.) abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.) (Sursa: Sinonime )
| desființa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) desființa | desființare | desființat | desființând | singular | plural | | desființează | desființați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | desființez | (să) desființez | desființam | desființai | desființasem | | a II-a (tu) | desființezi | (să) desființezi | desființai | desființași | desființaseși | | a III-a (el, ea) | desființează | (să) desființeze | desființa | desființă | desființase | | plural | I (noi) | desființăm | (să) desființăm | desființam | desființarăm | desființaserăm, desființasem* | | a II-a (voi) | desființați | (să) desființați | desființați | desființarăți | desființaserăți, desființaseți* | | a III-a (ei, ele) | desființează | (să) desființeze | desființau | desființară | desființaseră | * Formă nerecomandată | desființat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | desființat | desființatul | desființată | desființata | | plural | desființați | desființații | desființate | desființatele | | genitiv-dativ | singular | desființat | desființatului | desființate | desființatei | | plural | desființați | desființaților | desființate | desființatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |