DESPĂIENJENÍ, despăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi sau privire) A începe să zărească, să vadă bine; a se limpezi. [Pr.: -pă-ien-] – Des1- + [îm]păienjeni. (Sursa: DEX '98 )
A SE DESPĂIENJENÍ pers 3 se ~éște intranz. (despre ochi, vedere) A-și recăpăta limpezimea; a deveni limpede. [Sil. -pă-ien-] /des- + a [îm]păienjeni (Sursa: NODEX )
despăienjení vb. (sil. -pă-ien-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăienjenésc, imperf. 3 sg. despăienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. despăienjeneáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
despăienjeni   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despăienjeni despăienjenire despăienjenit despăienjenind singular plural
despăienjenește despăienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despăienjenesc (să) despăienjenesc despăienjeneam despăienjenii despăienjenisem
a II-a (tu) despăienjenești (să) despăienjenești despăienjeneai despăienjeniși despăienjeniseși
a III-a (el, ea) despăienjenește (să) despăienjenească despăienjenea despăienjeni despăienjenise
plural I (noi) despăienjenim (să) despăienjenim despăienjeneam despăienjenirăm despăienjeniserăm, despăienjenisem*
a II-a (voi) despăienjeniți (să) despăienjeniți despăienjeneați despăienjenirăți despăienjeniserăți, despăienjeniseți*
a III-a (ei, ele) despăienjenesc (să) despăienjenească despăienjeneau despăienjeniră despăienjeniseră
* Formă nerecomandată