« Back
DESZĂPEZÍRE, deszăpeziri, s. f. Acțiunea de a deszăpezi; destroienire. – V. deszăpezi. (Sursa: DEX '98 )
DESZĂPEZÍRE s. destroienire. (~ unui drum înză-pezit.) (Sursa: Sinonime )
deszăpezíre s. f., g.-d. art. deszăpezírii; pl. deszăpezíri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
deszăpezi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deszăpezi deszăpezire deszăpezit deszăpezind singular plural
deszăpezește deszăpeziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deszăpezesc (să) deszăpezesc deszăpezeam deszăpezii deszăpezisem
a II-a (tu) deszăpezești (să) deszăpezești deszăpezeai deszăpeziși deszăpeziseși
a III-a (el, ea) deszăpezește (să) deszăpezească deszăpezea deszăpezi deszăpezise
plural I (noi) deszăpezim (să) deszăpezim deszăpezeam deszăpezirăm deszăpeziserăm, deszăpezisem*
a II-a (voi) deszăpeziți (să) deszăpeziți deszăpezeați deszăpezirăți deszăpeziserăți, deszăpeziseți*
a III-a (ei, ele) deszăpezesc (să) deszăpezească deszăpezeau deszăpeziră deszăpeziseră
* Formă nerecomandată

deszăpezire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deszăpezire deszăpezirea
plural deszăpeziri deszăpezirile
genitiv-dativ singular deszăpeziri deszăpezirii
plural deszăpeziri deszăpezirilor
vocativ singular deszăpezire, deszăpezireo
plural deszăpezirilor