|
DESZĂPEZÍ, deszăpezesc, vb. I – V. Tranz. A curăța de zăpadă (redând circulației) un drum, un loc etc.; a destroieni. – Des1- + [în]zăpezi. (Sursa: DEX '98 )
DESZĂPEZÍ vb. a destroieni. (A ~ un drum înză-pezit.) (Sursa: Sinonime )
deszăpezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăpezésc, imperf. 3 sg. deszăpezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. deszăpezeáscă (Sursa: Ortografic )
A DESZĂPEZÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de zăpadă; a destroieni. /des- + a [în]zăpezi (Sursa: NODEX )
| deszăpezi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) deszăpezi | deszăpezire | deszăpezit | deszăpezind | singular | plural | | deszăpezește | deszăpeziți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | deszăpezesc | (să) deszăpezesc | deszăpezeam | deszăpezii | deszăpezisem | | a II-a (tu) | deszăpezești | (să) deszăpezești | deszăpezeai | deszăpeziși | deszăpeziseși | | a III-a (el, ea) | deszăpezește | (să) deszăpezească | deszăpezea | deszăpezi | deszăpezise | | plural | I (noi) | deszăpezim | (să) deszăpezim | deszăpezeam | deszăpezirăm | deszăpeziserăm, deszăpezisem* | | a II-a (voi) | deszăpeziți | (să) deszăpeziți | deszăpezeați | deszăpezirăți | deszăpeziserăți, deszăpeziseți* | | a III-a (ei, ele) | deszăpezesc | (să) deszăpezească | deszăpezeau | deszăpeziră | deszăpeziseră | * Formă nerecomandată |