DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Des1- + zăvorî. (Sursa: DEX '98 )
deszăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvorá; conj. prez. 3 sg. și pl. deszăvoráscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
deszăvorî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deszăvorî deszăvorâre deszăvorât deszăvorând singular plural
deszăvorăște, deszăvoraște* deszăvorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deszăvorăsc (să) deszăvorăsc deszăvoram deszăvorâi deszăvorâsem
a II-a (tu) deszăvorăști (să) deszăvorăști deszăvorai deszăvorâși deszăvorâseși
a III-a (el, ea) deszăvorăște, deszăvoraște* (să) deszăvorască deszăvora deszăvorî deszăvorâse
plural I (noi) deszăvorâm (să) deszăvorâm deszăvoram deszăvorârăm deszăvorâserăm, deszăvorâsem*
a II-a (voi) deszăvorâți (să) deszăvorâți deszăvorați deszăvorârăți deszăvorâserăți, deszăvorâseți*
a III-a (ei, ele) deszăvorăsc (să) deszăvorască deszăvorau deszăvorâră deszăvorâseră
* Formă nerecomandată