DEVOȚIÚNE s. f. (Livr.) Evlavie, cucernicie. ♦ (Rar) Devotament. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dévotion. (Sursa: DEX '98 )

DEVOȚIÚNE f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea cu râvnă a practicilor bisericești; pietate. /<fr. dévotion (Sursa: NODEX )

DEVOȚIÚNE s.f. (Rar) Cucernicie, pietate, evlavie (manifestată mai ales în practica unui cult). [< fr. dévotion, it. devozione]. (Sursa: DN )

DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio) (Sursa: MDN )

DEVOȚIÚNE s. v. credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie. (Sursa: Sinonime )

devoțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. devoțiúnii; devoțiúni (Sursa: Ortografic )