DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi. (Sursa: DEX '98 )
DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primita l-a ~.) (Sursa: Sinonime )
dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezamăgeáscă (Sursa: Ortografic )
A DEZAMĂGÍ ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepționa. /des- + a amăgi (Sursa: NODEX )
A SE DEZAMĂGÍ mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepționa. /des- + a amăgi (Sursa: NODEX )
A dezamăgi ≠ a amăgi (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezamăgi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezamăgi dezamăgire dezamăgit dezamăgind singular plural
dezamăgește dezamăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezamăgesc (să) dezamăgesc dezamăgeam dezamăgii dezamăgisem
a II-a (tu) dezamăgești (să) dezamăgești dezamăgeai dezamăgiși dezamăgiseși
a III-a (el, ea) dezamăgește (să) dezamăgească dezamăgea dezamăgi dezamăgise
plural I (noi) dezamăgim (să) dezamăgim dezamăgeam dezamăgirăm dezamăgiserăm, dezamăgisem*
a II-a (voi) dezamăgiți (să) dezamăgiți dezamăgeați dezamăgirăți dezamăgiserăți, dezamăgiseți*
a III-a (ei, ele) dezamăgesc (să) dezamăgească dezamăgeau dezamăgiră dezamăgiseră
* Formă nerecomandată