DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se m**a la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare. (Sursa: DEX '98 )

DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.) (Sursa: Sinonime )

dezghețá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéț, 3 sg. și pl. dezgheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghéțe (Sursa: Ortografic )

A DEZGHEȚÁ dezghéț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare (Sursa: NODEX )

A SE DEZGHEȚÁ mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare (Sursa: NODEX )

A (se) dezgheța ≠ a îngheța (Sursa: Antonime )

A se dezgheța ≠ a îngheța (Sursa: Antonime )