DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s. f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare. – Dez- + nădejde. (Sursa: DEX '98 )

DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranțe; desperare. /dez- + nădejde (Sursa: NODEX )

DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperație. (În ochii lui se citea ~.) (Sursa: Sinonime )

Deznădejde ≠ nădejde, speranță (Sursa: Antonime )

deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi (Sursa: Ortografic )