DEZUMFLÁRE, dezumflări, s. f. Acțiunea de a (se) dezumfla și rezultatul ei; dezumflat1. – V. dezumfla. (Sursa: DEX '98 )
DEZUMFLÁRE s. v. decepție, dezamăgire, deziluzie. (Sursa: Sinonime )
dezumfláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezumflării; pl. dezumflări (Sursa: Ortografic )
dezumfla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezumfla | dezumflare | dezumflat | dezumflând | singular | plural | dezumflă | dezumflați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezumflu | (să) dezumflu | dezumflam | dezumflai | dezumflasem | a II-a (tu) | dezumfli | (să) dezumfli | dezumflai | dezumflași | dezumflaseși | a III-a (el, ea) | dezumflă | (să) dezumfle | dezumfla | dezumflă | dezumflase | plural | I (noi) | dezumflăm | (să) dezumflăm | dezumflam | dezumflarăm | dezumflaserăm, dezumflasem* | a II-a (voi) | dezumflați | (să) dezumflați | dezumflați | dezumflarăți | dezumflaserăți, dezumflaseți* | a III-a (ei, ele) | dezumflă | (să) dezumfle | dezumflau | dezumflară | dezumflaseră | * Formă nerecomandată dezumflare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | dezumflare | dezumflarea | plural | dezumflări | dezumflările | genitiv-dativ | singular | dezumflări | dezumflării | plural | dezumflări | dezumflărilor | vocativ | singular | dezumflare, dezumflareo | plural | dezumflărilor |
|