DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, vb. IV. Refl. A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ Tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. – Dez- + [în]vinovăți. (Sursa: DEX '98 )
DEZVINOVĂȚÍ vb. a (se) apăra, a se dezincrimina, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atâta!) (Sursa: Sinonime )
dezvinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinovățésc, imperf. 3 sg. dezvinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinovățeáscă (Sursa: Ortografic )
A DEZVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. A recu-noaște ca fîind nevinovat; a dezvinui; a justifica; a disculpa. /dez- + a [în]vinovăți (Sursa: NODEX )
A SE DEZVINOVĂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se disculpa; a se dezvinui; a se justifica. /dez- + a [în]vinovăți (Sursa: NODEX )
A (se) dezvinovăți ≠ a incrimina, a inculpa, a (se) vinovăți, a (se) învinui (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezvinovăți   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvinovăți dezvinovățire dezvinovățit dezvinovățind singular plural
dezvinovățește dezvinovățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvinovățesc (să) dezvinovățesc dezvinovățeam dezvinovății dezvinovățisem
a II-a (tu) dezvinovățești (să) dezvinovățești dezvinovățeai dezvinovățiși dezvinovățiseși
a III-a (el, ea) dezvinovățește (să) dezvinovățească dezvinovățea dezvinovăți dezvinovățise
plural I (noi) dezvinovățim (să) dezvinovățim dezvinovățeam dezvinovățirăm dezvinovățiserăm, dezvinovățisem*
a II-a (voi) dezvinovățiți (să) dezvinovățiți dezvinovățeați dezvinovățirăți dezvinovățiserăți, dezvinovățiseți*
a III-a (ei, ele) dezvinovățesc (să) dezvinovățească dezvinovățeau dezvinovățiră dezvinovățiseră
* Formă nerecomandată