DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet. (Sursa: DEX '98 )

DEȘÉU ~ri n. mai ales la pl. Partea care rămâne la prelucrarea unei materii prime. [Sil. de-șeu] /<fr. déchet (Sursa: NODEX )

DEȘÉU s.n. Rămășiță de la fabricarea sau de la prelucrarea unui material, a unor obiecte etc. care nu mai poate fi valorificată pentru aceeași prelucrare. [< fr. déchet]. (Sursa: DN )

DEȘÉU s. n. material rezultat în urma unui proces tehnologic sau biologic, care nu mai poate fi utilizat ca atare. (< fr. déchet) (Sursa: MDN )

DEȘÉU s. rest, (înv. și reg.) marda. (Un ~ de piele.) (Sursa: Sinonime )

deșéu s. n. (sil. -șeu), art. deșeul; pl. deșéuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
deșeu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșeu deșeul
plural deșeuri deșeurile
genitiv-dativ singular deșeu deșeului
plural deșeuri deșeurilor
vocativ singular deșeule
plural deșeurilor