DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Des1- + șucheat (reg. „smintit” < magh.). (Sursa: DEX '98 )

DEȘUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, d*******t, destrăbălat, deșănțat, dezmățat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, p*******t, p*********c, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu. (Sursa: Sinonime )

DEȘUCHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, țicnit. (Sursa: Sinonime )

deșucheát adj. m.(sil. -cheat), pl. deșucheáți; f. sg. deșucheátă, pl. deșucheáte (Sursa: Ortografic )

DEȘUCHEÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. 1) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; țicnit; smintit; trăsnit. [Sil. -cheat] /des- + șucheat (Sursa: NODEX )