|
DIAMANTÍNĂ s.f. Pulbere abrazivă artificială, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel. [< fr. diamantine]. (Sursa: DN )
diamantínă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diamantínei (Sursa: Ortografic )
| diamantin adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | diamantin | diamantinul | diamantină | diamantina | | plural | diamantini | diamantinii | diamantine | diamantinele | | genitiv-dativ | singular | diamantin | diamantinului | diamantine | diamantinei | | plural | diamantini | diamantinilor | diamantine | diamantinelor | | vocativ | singular | diamantinule | diamantino | | plural | diamantinilor | diamantinelor | | diamantină substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | diamantină | diamantina | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | diamantine | diamantinei | | plural | — | — | | vocativ | singular | diamantină, diamantino | | plural | — | |