DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis. (Sursa: DEX '98 )

DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN]. (Sursa: DN )

DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse) (Sursa: MDN )

DIECÉZĂ s. v. episcopie. (Sursa: Sinonime )

diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze (Sursa: Ortografic )

DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
dieceză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diece dieceza
plural dieceze diecezele
genitiv-dativ singular dieceze diecezei
plural dieceze diecezelor
vocativ singular dieceză, diecezo
plural diecezelor