DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

DIRIGENȚÍE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, dată în seama unui profesor. [Gen. -iei. / < diriginte + -ie, cf. it. dirigenza]. (Sursa: DN )

DIRIGENȚÍE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie) (Sursa: MDN )

dirigențíe s. f., art. dirigențía, g.-d. art. dirigențíei; pl. dirigențíi, art. dirigențíile (Sursa: Ortografic )

DIRIGENȚÍE ~i f. 1) Funcția de diriginte. 2) Durata acestei funcții. [Art. dirigenția; G.-D. dirigenției; Sil. -ți-e] /diriginte + suf. ~ie (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
dirigenție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dirigenție dirigenția
plural dirigenții dirigențiile
genitiv-dativ singular dirigenții dirigenției
plural dirigenții dirigențiilor
vocativ singular dirigenție, dirigențio
plural dirigențiilor