DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare. (Sursa: DEX '98 )

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare (Sursa: NODEX )

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare]. (Sursa: DN )

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare) (Sursa: MDN )

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.) (Sursa: Sinonime )

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. și pl. disécă; conj. prez. 3 sg. și pl. diséce (Sursa: Ortografic )