« Back
DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare. mascare. – V. disimula. (Sursa: DEX '98 )
DISIMULÁRE s.f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulație. [< disimula]. (Sursa: DN )
DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.) (Sursa: Sinonime )
disimuláre s. f. → simulare (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
disimula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disimula disimulare disimulat disimulând singular plural
disimulează disimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disimulez (să) disimulez disimulam disimulai disimulasem
a II-a (tu) disimulezi (să) disimulezi disimulai disimulași disimulaseși
a III-a (el, ea) disimulează (să) disimuleze disimula disimulă disimulase
plural I (noi) disimulăm (să) disimulăm disimulam disimularăm disimulaserăm, disimulasem*
a II-a (voi) disimulați (să) disimulați disimulați disimularăți disimulaserăți, disimulaseți*
a III-a (ei, ele) disimulează (să) disimuleze disimulau disimulară disimulaseră
* Formă nerecomandată

disimulare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimulare disimularea
plural disimulări disimulările
genitiv-dativ singular disimulări disimulării
plural disimulări disimulărilor
vocativ singular disimulare, disimulareo
plural disimulărilor