DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

DOBÂNDĂ ~zi f. 1) Câștig căpătat din banii dați cu împrumut. 2) fam. Câștig pe care îl are cineva din ceva. /v. a dobândi (Sursa: NODEX )

DOBÂNDĂ s. v. camătă. (Sursa: Sinonime )

DOBÂNDĂ s. v. avantaj, beneficiu, câștig, folos, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, profit. (Sursa: Sinonime )

Dobândă ≠ pagubă, pierdere (Sursa: Antonime )

dobândă s. f., g.-d. art. dobânzii; pl. dobânzi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dobândă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobândă dobânda
plural dobânzi dobânzile
genitiv-dativ singular dobânzi dobânzii
plural dobânzi dobânzilor
vocativ singular dobândă, dobândo
plural dobânzilor