DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție e*****ă. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )

DORÍNȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold e****c; iubire. /a dori + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

DORÍNȚĂ s. 1. v. aspirație. 2. v. cerință. 3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat dorința de a ...) 4. v. poftă. (Sursa: Sinonime )

dorínță s. f., g.-d. art. dorínței; pl. dorínțe (Sursa: Ortografic )