DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă. (Sursa: DEX '98 )
DRÂMBOÍ vb. v. bosumfla, îmbufna. (Sursa: Sinonime )
drâmboí/drâmboiá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
drâmboi (vb.)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drâmboi drâmboire drâmboit drâmboind singular plural
drâmboiește drâmboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drâmboiesc (să) drâmboiesc drâmboiam drâmboii drâmboisem
a II-a (tu) drâmboiești (să) drâmboiești drâmboiai drâmboiși drâmboiseși
a III-a (el, ea) drâmboiește (să) drâmboiască drâmboia drâmboi drâmboise
plural I (noi) drâmboim (să) drâmboim drâmboiam drâmboirăm drâmboiserăm, drâmboisem*
a II-a (voi) drâmboiți (să) drâmboiți drâmboiați drâmboirăți drâmboiserăți, drâmboiseți*
a III-a (ei, ele) drâmboiesc (să) drâmboiască drâmboiau drâmboiră drâmboiseră
* Formă nerecomandată