DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A DRĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (materiale, substanțe) A cântări, sau a împărți cu multă precizie sau cu multă minuțiozitate. 2) fig. A cântări profund și amănunțit cu mintea; a cumpăni. /dram + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
DRĂMUÍ vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.) (Sursa: Sinonime )
DRĂMUÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, socoti. (Sursa: Sinonime )
drămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drămuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
drămui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drămui drămuire drămuit drămuind singular plural
drămuiește drămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drămuiesc (să) drămuiesc drămuiam drămuii drămuisem
a II-a (tu) drămuiești (să) drămuiești drămuiai drămuiși drămuiseși
a III-a (el, ea) drămuiește (să) drămuiască drămuia drămui drămuise
plural I (noi) drămuim (să) drămuim drămuiam drămuirăm drămuiserăm, drămuisem*
a II-a (voi) drămuiți (să) drămuiți drămuiați drămuirăți drămuiserăți, drămuiseți*
a III-a (ei, ele) drămuiesc (să) drămuiască drămuiau drămuiră drămuiseră
* Formă nerecomandată