|
DUBLÉ s. n. (Obiect de) metal placat cu un strat subțire de aur sau de platină. – Din fr. doublé. (Sursa: DEX '98 )
DUBLÉ n. Metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint, folosit la confecționarea bijuteriilor. /<fr. double (Sursa: NODEX )
DUBLÉ s.n. Metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint. [< fr. doublé]. (Sursa: DN )
DUBLÉ s. n. metal acoperit cu un strat subțire de aur sau de argint. (< fr. doublé) (Sursa: MDN )
dublé (metal) s. n. (sil. -ble), art. dubléul (Sursa: Ortografic )
| dublă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dublă | dubla | | plural | duble | dublele | | genitiv-dativ | singular | duble | dublei | | plural | duble | dublelor | | vocativ | singular | dublă, dublo | | plural | dublelor | | duble substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | duble | dubleul | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | duble | dubleului | | plural | — | — | | vocativ | singular | dubleule | | plural | — | | dublu adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dublu | dublul | dublă | dubla | | plural | dubli | dublii | duble | dublele | | genitiv-dativ | singular | dublu | dublului | duble | dublei | | plural | dubli | dublilor | duble | dublelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |