DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce2 sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și în țările românești. – Din it. ducato. (Sursa: DEX '98 )

DUCÁT1 ~ți m. înv. Monedă de aur sau de argint cu circulație în unele țări vest-europene. /<it. ducato (Sursa: NODEX )

DUCÁT s.n. Ținut care se găsește sub stăpânirea unui duce. // s.m. Veche monedă italiană de aur sau de argint, răspândită și în alte țări din Europa. [Pl. (s.m.) -ați. / < it. ducato, lat.t. ducatus]. (Sursa: DN )

DUCÁT I. s. n. ținut, stat condus de un duce sau de o ducesă. II. s. m. monedă italiană de argint sau de aur, în evul mediu și în alte țări din Europa. (< it. ducato) (Sursa: MDN )

ducát (monedă) s. m., pl. ducáți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ducat (monedă; -ți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ducat ducatul
plural ducați ducații
genitiv-dativ singular ducat ducatului
plural ducați ducaților
vocativ singular
plural