Dex

DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica]. (Sursa: DN )

DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique) (Sursa: MDN )

duplícă s. f. (sil. -pli-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

duplica (1 duplic) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	duplică	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplic	(să) duplic	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplici	(să) duplici	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplică	(să) duplice	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm, duplicasem*
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți, duplicaseți*
	a III-a (ei, ele)	duplică	(să) duplice	duplicau	duplicară	duplicaseră

* Formă nerecomandată

duplica (1 duplichez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	duplichează	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplichez	(să) duplichez	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplichezi	(să) duplichezi	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplichează	(să) duplicheze	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm, duplicasem*
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți, duplicaseți*
	a III-a (ei, ele)	duplichează	(să) duplicheze	duplicau	duplicară	duplicaseră

* Formă nerecomandată